Un sat din Germania denumit și Micul Berlin atrage turiști din întreaga lume

Un mic zid care împarte Mödlareuth joacă un rol esențial în viața satului, transformat din fostul semn de divizare din Războiul Rece într-o graniță modernă.

Mica comunitate agricolă din Mödlareuth, situată la jumătatea distanței dintre Berlin și Munchen în Germania rurală, găzduiește aproximativ 50 de persoane și are doar un pub. Și totuși atrage zeci de mii de vizitatori pe an.

Încă de la intrarea în sat, motivul este clar. Printre cele 18 case și ferme se află o fâșie albă de beton lungă de 100 de metri, care a fost cândva parte a fostei granițe dintre Germania de Est și Vest. Granița germană din interiorul țării avea aproape 1.400 km și a împărțit Germania de Est și de Vest din 1949, până când zidurile au început să cadă în 1989. Mödlareuth era împărțit în două, o parte din satul liniștit se afla în estul socialist, iar cealaltă în vestul capitalist.

Zidul care a rămas face parte acum din Muzeul Mödlareuth, alături de un turn de veghe, o împrejmuire metalică, o reconstrucție a barierei puternic fortificate și a altor relicve. Pub-ul menționat mai sus, deschis în 2002, se numește „Zum Grenzgänger”, iar satul este încă cunoscut sub numele de „Micul Berlin”.

În 2019, turiștii înarmați cu camere foto au luat locul paznicilor înarmați cu arme. Și în timp ce vizitatorii și localnicii pot merge acum dintr-o parte a satului în cealaltă cu ușurință, ignorând vechile semne de avertizare, ei trec totuși o altă graniță, mai puțin vizibilă: cea dintre statele Bavaria și Turingia. Satul avea odinioară două sisteme politice, economice și sociale contrastante iar povestea lui este fascinantă. Și incepe cu povestea pârâiașului local. În 1810, pietrele de graniță au fost așezate de-a lungul malurilor pârâului Tannbach pentru a defini două state suverane germane: Regatul Bavaria recent extins și Principatul Reuss. Aceste pietre, gravate cu inițialele „KB” și „FR”, pot fi văzute și astăzi. Ambele state au devenit parte a Imperiului German unit în 1871. După Primul Război Mondial, odată cu formarea statelor Bavaria și Turingia, a căror graniță a parcurs aceeași linie cu cea a pietrelor, pârâul a preluat un nou rol.

În 1945, întrucât Germania după război a fost separată în patru zone de ocupație sub controlul Aliaților (Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Uniunea Sovietică), Mödlareuth s-a mai divizat o dată, deși accidental (spre deosebire de Berlin). La început, sătenii puteau să traverseze pârâul, chiar dacă erau de multe ori opriți pentru verificarea documentelor. Dar, apoi, odată ce tensiunile au crescut între Uniunea Sovietică și Aliații Occidentali pe măsură ce Războiul Rece s-a intensificat, Tannbach s-a transformat în graniță în toată regula.

În 1949, pârâul a devenit oficial parte a graniței dintre nou formată Republica Democrată Germană (Germania de Est) și Republica Federală Germania (Germania de Vest). Iar în Mödlareuth pârâul a împărțit în două o comunitate mică.

Această separare a devenit și mai severă în 1952, când RDG a închis granița Est-Vest pentru a împiedica emigrarea pe scară largă în Germania de Vest. Locuitorii micului sat au privit neputincioși în timp ce granița era din ce în ce mai fortificată, inițial cu o bandă de control de 10 m, apoi cu sârmă ghimpată și, în cele din urmă, cu un zid de beton în 1966. Cu o lungime de 700 de metri și 3,3 m înălțime, fără punct de control, zidul de beton al lui Mödlareuth a separat bine de tot satul. Acesta a fost construit la cinci ani după construcția Zidului Berlinului, ca parte a consolidării continue a frontierei germane interioare, iar termenul de „Micul Berlin” a fost inventat de trupele americane la scurt timp.

Impactul acestei diviziuni ostile într-o comunitate mică este greu de imaginat. În timp ce o parte a satului era închisă din lume, cealaltă a fost expusă brusc. Vizitatorii din Germania de Vest și nu numai au început să călătorească spre West Mödlareuth pentru a arunca o privire mai atentă asupra Micului Berlin. Chiar și fostul vicepreședinte George HW Bush a oprit în partea de vest a Bavariei în timpul unei vizite oficiale în Republica Federală Germania în 1983. Ulterior, el a trimis un mesaj de felicitări pentru săteni, atunci când granița a fost redeschisă în 1989. Decizia de a păstra o bucată de 100 m din zid a perpetuat interesul turiștilor mult timp după încheierea Războiului Rece. Astăzi, zidul care a împărțit odată satul face parte din Muzeul Mödlareuth.

Cele două părți ale satului au coduri poștale diferite, numere de ănmatriculare diferite și există doi primari. Unele sărbători publice sunt diferite. Turingienii, care se aflau în Germania de Est, tind să spună „Guten Tag” („ziua bună”), un salut german standard; în timp ce bavarezii spun „Grüss Gott” (provenind din „Dumnezeu să vă binecuvânteze”), ceva ce veți auzi în mod obișnuit în sudul Germaniei (și Austria).

În data de 9 decembrie 2019 va avea loc un eveniment pentru a le aminti sătenilor de ziua în care zidul local a fost distrus. Cu pârâul Tannbach continuând să curgă liniștit și constant pe fundal.