Ce înseamnă un copil de succes?

Într-o școală, succesul este mic și mare, în același timp, este respirat și adulat în fiecare zi. Fiecare copil își stabilește un obiectiv, încearcă să-l atingă și, de multe ori, reușește acest lucru. Nu este succesul la care v-ați duce cu gândul imediat, dar este unul ce trebuie văzut și apreciat. E succesul zilei de zi cu zi, în care a învățat ceva. E succesul trecerii peste limita zilei de ieri. Fabiola Hosu, fondator școală bilingvă privată

Deși s-ar putea să vă surprindă, tocmai pentru că lucrez într-o școală, nu cred că succesul școlar este miza unei comunități școlare. Succesul învățării este progresul. Acel tip de succes care îți permite să îți maximizezi potențialul ca să devii cea mai bună versiune a ta, care te duce spre următorul obiectiv sau, mai bine zis, învățarea care îți arată întotdeauna că este ceva mai mult dincolo de obiectivul atins. Vă invit să nu ne gândim la succes ca la un capăt de drum, ci ca la drumul în sine care înaintează prin învățare spre un alt și alt obiectiv. Este vorba despre călătorie, despre drum, nu despre un capăt.

Succesul este incredibil de diferit și te așază cumva față în față cu propria-ți limită, oricare ar fi aceea, auto-impusă sau pusă din exterior. Fie că este social, profesional, familial sau personal, succesul este o negociere cu limita, o încercare de a te delimita.

Ceea ce rămâne însă esențial în tot acest parcurs este ce le spunem copiilor despre succes, despre limitele lor și ale celorlalți, cum îi învățăm să se delimiteze și care sunt valorile limitelor lor.

Profilul școlii unde lucrez și observ această realitate este alcătuit din competențe pe care ulterior le-am defalcat în microcompetențe și declinat în comportamente de modelat și învățat. Pentru a avea succes pe plan personal, îi învățăm pe copii cum să-și poată cunoaște și gestiona lumea interioară și viața. Pentru a face față limitelor lumii exterioare, le modelăm competențe creative, critice, de comunicare și învățare. Pentru a funcționa cu succes în lumea exterioară lor, îi învățăm despre abilități interpersonale, profesionale, civice si globale. Dacă ar trebui să numesc care dintre aceste competențe este elementul esențial fără de care orice succes mic sau mare este imposibil, aș răspunde, fără să clipesc: învățarea, determinarea de a învăța încontinuu.

Totul se învață: fericirea, bucuria, bunătatea, liniștea. Totul se modelează prin momente, atitudini și comportamente, uneori chiar în ciuda materialului genetic. Rolul părinților și al cadrelor didactice este să le „traducă“ realitatea copiilor, oferin-

du-le esența tare a succesului – învățarea.

Cumva, patternul nostru cultural ne predispune la construcția de premise de succes profesional și, un subiect favorit pentru noi, este managementul elitelor. Vrem să credem că avem un copil care este mai mult decât ceilalți, mai mult decât noi, un copil care depășește ușor limite. Ce consider că este greu de atins, însă, este să avem un copil încununat de succesul propriei lui normalități.

Cum educăm un copil pentru succes? Cu povești despre tipuri de succes, mici și mari, cu abilități și comportamente modelate de părinte și profesor pentru a găsi chei și căi într-o lume în continuă schimbare, cu multă blândețe. Nu cred că aș putea să ofer o rețetă și cred că nici nu așteptați asta de la cineva. Viața nu se trăiește într-o rețetă, ci în greșeală, în plictiseală și în liniște. Pentru că, dincolo de toate, este un succes să fim părinții copiilor noștri!