Dramele prin care a trecut de-a lungul timpului actrița Manuela Hărăbor

Manuela Hărăbor, una dintre cele mai frumoase actriţe de la noi, este şi una dintre cele mai încercate femei din cinematografie. Manuela Hărăbor (52 de ani) a debutat în filmele „Veronica” (1972) şi „Veronica se întoarce” (1973) și a devenit şi mai cunoscută după ce a jucat în „Pădureanca” (1987), alături de regretatul Adrian Pintea.

Actrița din "Padureanca" a trăit cele mai mari din dramele unei femei. prima a fost că a rămas cu un copil, iar tatăl acestuia, Dan Chișu, nu l-a recunoscut. Din păcate, după 5 ani de la naștere a aflat că Andrei are autism și se lupta cu boala de aproape 30 de ani. „Problema de sănătate pe care o are Andrei, fiul meu, este un fel de scut împotriva celorlalte rele de care ne izbim în viața de zi cu zi. Andrei are un suflet atât de sănătos și atât de curat! Dacă pot să spun că cineva m-a apropiat de Dumnezeu și de Credință, dincolo de oamenii și de întâlnirile pe care le-am avut în viață în perioada de după ce am devenit mamă, a fost chiar Andrei”. Întrebată cât timp i-a luat să poată spune cu seninătate, la televizor: „Băiatul meu are autism”?, frumoasă actriță a răspuns:

„N-am avut nici un fel de greutate să spun asta. Problema a fost că nu am știut eu, foarte mulți ani, despre ce este vorba. El a fost diagnosticat destul de târziu, la cinci ani. A urmat o perioadă de căutare a unei terapii aproape inexistentă în perioada 1995. Am avut marea șansă să mă întâlnesc atunci cu singurul medic psihiatru care se ocupă de terapia copiilor cu autism, doctorița Urziceanu. Și am avut șansa că în echipa ei să fie niște terapeuți absolut extraordinari”, a spus vedetă. Și tot ea și-a continuat povestea, pentru că necazurile păreau să nu se mai sfârșească pentru actrița. Tatăl vedetei, Enache Hărăbor (92 de ani), are mari probleme de sănătate. Acesta a fost la un pas de a orbi, în urmă unei erori medicale. Deși poartă o pereche de ochelari speciali, bărbatul are nevoie de sprijinul fiicelor și ale soției. “Necazul cu ochii a început în anii ’90. Când am ieşit la pensie am simţit că văd alb în faţa ochilor, așa că m-am dus la soţul Elisabetei Bostan, care era medic.

Nefiind de specialitate, acesta m-a trimis la Spitalul Militar. Acolo am dat peste un student la medicină căruia i-am explicat că aveam vinişoare sparte pe retină. M-a dus într-o cameră obscură şi mi-a pus o mască pe ochi. În acel timp, a venit o fată la el și așa, pe întuneric, au început să se giugiulească şi au uitat de mine. Mi se umflase capul, mă ardea şi am scos masca de pe ochi, ţipând că nu mai pot. M-am speriat, am plecat de acolo şi nu mai vedeam nimic, îmi slăbise vederea. Ajuns acasă, un vecin m-a dus la un alt cabinet, unde doctorul m-a întrebat cine m-a nenorocit. Bine că nu aveam și diabet, că mă putea termină de tot”, ne-a povestit Enache Hărăbor. Marele ajutor i-a venit din partea fiicei sale, Manuela: ”Ea m-a dus în America, în New York, unde m-au consulat mai mulți doctori și apoi mi-au recomandat ochelarii aceştia. Cu ei pot vedea pe scenă, meciurile, ba chiar pot citi ziarul, fără ei nu văd mai nimic”. Enache Hărăbor este tare mândru de ”Pădureanca” lui: ”Am dus-o în spate timp de patru ani la Buftea, când lucrăm acolo”, a povestit acesta.