Au descoperit cuplurile care locuiesc separat secretul unei relații fericite?

Tot mai mulți parteneri aleg să nu coabiteze chiar dacă au o relație. Ce putem învăța de la ei?

Partenerii unui cuplu care trăiesc separat sunt văzuți de sociologi ca o nouă variantă a unui aranjament vechi. Cu noi cercetări care arată că cuplurile au tot mai multe șanse să trăiască foarte bine și fericite chiar dacă partenerii locuiesc în case separate, ce pot învăța persoanele care coabitează de la cei care s-au mutat separat?

Psihoterapeutul Lucy Beresford, autoarea cărții Happy Relationships - crede că relațiile de succes de la distanță oferă un echilibru între independență și angajamentul emoțional. „Permite ceva numit individualizare”, spune ea. Unora dintre oameni ar putea să le placă un „spațiu calm pentru ei înșiși sau o mică încăpere de meditație”. Creșterea încrederii în sine este o abilitate pe care cei care coabitează o pot învăța de la cei din relațiile de la distanță. „Când oamenii se plâng - „Soțul meu nu mă susține ”sau „Sotia mea nu este acolo, prezentă pentru mine emoțional”, acestea sunt observații foarte importante într-o relație”, spune Beresford. „Dar niciodată nu trebuie să ne așteptăm ca altcineva să ne salveze. Emoțional, trebuie să fim rezistenți. Este opusul codependenței."

De asemenea, Beresford consideră că scenariile care includ o relație la distanță arată un realism sănătos, departe de basmul tradițional al iubirii de durată sub un singur acoperiș. „Dacă apucă să trăim până la 110 ani, unele dintre relațiile noastre ar putea avea o speranță de viață de peste 80 de ani”, spune ea. Modificări practice ar putea fi necesare pentru ca relația să dureze. Dar Simon Duncan, profesor emerit în politici sociale la Universitatea din Bradford, care a scris despre relațiile LAT în cartea Reinventing Couples, are ceva de obiectat. Adesea, alegerea de a trăi separat poate fi o „preferință negativă” – pentru că o alegere de a păstra și asuma relația trăind împreună este insuportabilă. El citează o femeie care a vorbit despre stilul de viață ecologist „hardcore” al partenerului care însemna în principiu renunțarea la igiena intimă (pentru a nu consuma apă) și la încălzirea centrală (pentru a nu polua).

După cum subliniază Beresford, posibilitatea de evadare pe care o oferă traiul în două case separate poate însemna că „nimic nu se rezolvă, nimic nu este discutat. Milioane de oameni fac să funcționeze acest tip de relație”, spune ea. „Dar există abilități importante de care nimeni nu ar trebui să fugă - compromisul, respectul și acomodarea – negociate între doi adulți.”