60% din diagnosticele puse în România sunt greşite

Şase din zece pacienţi din Bucureşti au primit cel puţin o dată un diagnostic greşit sau un tratament neadecvat. Cel puţin aşa arată un studiu realizat de o clinică din Capitală.

Potrivit raportului realizat de Clinica Intermedicas, cele mai multe diagnostice greşite au fost primite de pacienţi pentru afecţiuni oncologice (29,7%), ginecologice (13,5%), neurologice (13,5%), endocrinologice (10,8%) şi cardioligice (8,1%).

Vasile Astărăstoae, fost preşedinte al Colegiului Medicilor, spunea că astfel de erori sunt rar raportate.

„La noi, rata de erori nu depăşeşte 2%, faţă de străinătate, unde ajunge la 16%. Medicii evită să vorbească, de teama repercusiunilor”, sublinia el.

Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), susţine că, „pe lângă erorile medicilor, sistemul este de vină şi pentru că investigaţiile nu sunt făcute la timp, nu există analize de laborator care să fie făcute la timp, iar tratamentele ar trebui date pacienţilor în momentul în care ei sunt eligibili pentru tratamentul respectiv”.

Și medicul Mela Stănculete consideră că o diagnosticare greşită se poate face din mai multe motive.

„Doctorul dă dovadă de o competenţă diminuată sau chiar de o lipsă de competenţă. În plus, această diagnosticare eronată apare şi din cauza lipsei de monitorizare a pacienţilor, fiindcă există afecţiuni la care unele simptome apar pe parcurs. Apoi, mai vorbim de disponibilitatea de comunicare a medicului cu pacientul. În fine, există şi lipsuri tehnice care pot duce la o diagnosticare greşită. Sunt şi cazuri în care chiar pacientul este de vină, fiindcă nu comunică aşa cum ar trebui, din necunoaştere sau de frică”.

Situaţia diagnosticelor greşite este complexă, iar vina le aparţine, de multe ori, şi medicilor de familie, nu doar medicilor din spitale, opinează Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor (ANPP).

Soluţii ar exista pentru îmbunătăţirea situaţiei.

„Toate unităţile medicale ar trebui să fie acreditate din punct de vedere al calităţii”, menţionează Cezar Irimia. „Medicul ar trebui să fie obligat să-i comunice pacientului că are dreptul la o a doua opinie – de aici trebuie plecat, de la educaţia sanitară a pacienţilor”, adaugă preşedintele FABC.

„Când vine vorba de dreptul la a doua opinie medicală, în România e debandadă. Există o mentalitate groaznică, bazată pe nişte orgolii deşănţate ale unor medici care se simt jigniţi pentru că ei percep lucrurile astea ca fiind un semn al neîncrederii în capacităţile lor. Peste 90% din medici reacţionează aşa când pacientul vrea o a doua opinie”, apreciază Vasile Barbu.

sursa