Șase din zece pacienți din București au primit cel puțin o dată un diagnostic greșit sau un tratament neadecvat. Cel puțin așa arată un studiu realizat de o clinică din Capitală.
Potrivit raportului realizat de Clinica Intermedicas, cele mai multe diagnostice greșite au fost primite de pacienți pentru afecțiuni oncologice (29,7%), ginecologice (13,5%), neurologice (13,5%), endocrinologice (10,8%) și cardioligice (8,1%).
Vasile Astărăstoae, fost președinte al Colegiului Medicilor, spunea că astfel de erori sunt rar raportate.
„La noi, rata de erori nu depășește 2%, față de străinătate, unde ajunge la 16%. Medicii evită să vorbească, de teama repercusiunilor”, sublinia el.
Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), susține că, „pe lângă erorile medicilor, sistemul este de vină și pentru că investigațiile nu sunt făcute la timp, nu există analize de laborator care să fie făcute la timp, iar tratamentele ar trebui date pacienților în momentul în care ei sunt eligibili pentru tratamentul respectiv”.
Și medicul Mela Stănculete consideră că o diagnosticare greșită se poate face din mai multe motive.
„Doctorul dă dovadă de o competență diminuată sau chiar de o lipsă de competență. În plus, această diagnosticare eronată apare și din cauza lipsei de monitorizare a pacienților, fiindcă există afecțiuni la care unele simptome apar pe parcurs. Apoi, mai vorbim de disponibilitatea de comunicare a medicului cu pacientul. În fine, există și lipsuri tehnice care pot duce la o diagnosticare greșită. Sunt și cazuri în care chiar pacientul este de vină, fiindcă nu comunică așa cum ar trebui, din necunoaștere sau de frică”.
Situația diagnosticelor greșite este complexă, iar vina le aparține, de multe ori, și medicilor de familie, nu doar medicilor din spitale, opinează Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților (ANPP).
Soluții ar exista pentru îmbunătățirea situației.
„Toate unitățile medicale ar trebui să fie acreditate din punct de vedere al calității”, menționează Cezar Irimia. „Medicul ar trebui să fie obligat să-i comunice pacientului că are dreptul la o a doua opinie – de aici trebuie plecat, de la educația sanitară a pacienților”, adaugă președintele FABC.
„Când vine vorba de dreptul la a doua opinie medicală, în România e debandadă. Există o mentalitate groaznică, bazată pe niște orgolii deșănțate ale unor medici care se simt jigniți pentru că ei percep lucrurile astea ca fiind un semn al neîncrederii în capacitățile lor. Peste 90% din medici reacționează așa când pacientul vrea o a doua opinie”, apreciază Vasile Barbu.
sursa
