Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund, cum îi mai spun localnicii, se află la numai 200 de kilometri de București, așa că zona este perfectă pentru o scurtă escapadă de weekend.
Lacul Vulturilor nu este numai singurul lac glaciar din Carpații de Curbură, ci unicul lac glaciar din Carpați, între Munții Călimani și Masivul Făgăraș, pe o distanță de 500 km de creastă.
Lacul, adânc de peste trei metri, a fost populat cu păstravi, dar azi se pare că trăiesc în el numai boișteni.
Lacul se afla pe partea estica a versantului Mălâia la altitudinea de 1420 m., în Muntii Siriu. Pe langa cele două nume, referitor la acest lac circulau două legende. Prima denumire și cea mai cunoscută a fost preluată de Alexandru Vlahuță în România pitorească: ,,aici vin vulturii, primăvara, de beau apă ca să întinerească, aici își învată puii sa zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufașii regi ai înăltimilor.”
Cea de-a doua denumire – Lacul fără Fund – este datorată legendei conform căreia un cioban și-a lăsat turma de mioare, a aruncat bâta în apa lacului și a plecat. După un an de peregrinări își regăseste bâta în apele Dunării și mistuit de dorul mioarelor și a locurilor natale se reîntoarce acasă.
Există și alte povești legate de acest lac. Se spune că ,,oamenii au construit un drum pe sub lac în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a induce în eroare armata germană, iar tancurile ce au intrat pe acel drum nu au mai ieșit la suprafață niciodată.”
O altă poveste spune că “locuitorii din satele de la poalele muntelui își aruncau în lac bogățiile de frica tătarilor ce știau că acești localnici erau bogați. Oamenii rămâneau cu gândul că le vor recupera după trecerea cotropitorilor, dar nimeni nu a mai găsit nimic”.
INTERNALPHOTO625
INTERNALPHOTO626
INTERNALPHOTO627
