Hotelul Pierzaniei: construit în urmă cu 32 de ani, dar niciodată deschis

Hotelul Ryugyong, denumit după porecla istorică dată orașului Phenian, capitala sălciilor, se voia a fi deschis doar doi ani mai târziu, dar nu s-a mai deschis niciodată. Deși structura a ajuns la înălțimea planificată în 1992, ea a rămas fără ferestre și complet goală pentru încă 16 ani cu betonul gol expus și arătând ca un monstru gigant care privește orașul. În această perioadă, clădirea a fost poreclită „Hotelul Pierzaniei”, iar de atunci a fost îmbrăcat în sticlă și metal, și i-au fost montate lumini LED pentru a îl transforma într-un imens panou luminos pe timp de noapte.

Construcția a fost începută și sistată de numeroase ori de-a lungul timpului, alimentând speculațiile cu privire la momentul în care el va fi, într-un final, deschis vizitatorilor. Închis și până în ziua de astăzi, Ryugyong rămâne cea mai înaltă clădire neocupată sau „fantomă” din lume.

„Hotelul Pierzaniei” e un produs al Războiului Rece, atunci când rivalitatea dintre cele două Corei era la cote considerabil mai ridicate decât în prezent. Cu un an înainte de începerea construcției, o firmă sud-coreeană a construit ceea ce a deveni cel mai înalt hotel din lume, Westin Stamford din Singapore. Capitala Coreei de Sud, Seoul, se pregătea de asemenea să găzduiască Jocurile Olimpice de vară din 1988, în timp ce țara trecea de la dictatură la democrație. Ca răspuns la reușitele Coreei de Sud, regimul din Nord a decis să organizeze „Festivalul mondial al Tineretului și Studenților”, în fapt, o copie în stil stalinist a Jocurilor Olimpice. Se plănuia construcția imensului hotel tocmai pentru a fi gata la timp pentru eveniment dar și pentru a fura recordul mondial stabilit de cei din Sud.

Hotelul nu a mai fost niciodată terminat din cauza unor erori de inginerie.În 1992, construcția a fost oprită. O macara a rămas, însă, plantată în vârful clădirii.

INTERNALPHOTO1092

Forma piramidală a clădirii nu este o alegere estetică. Hotelul este construit din beton armat nu din oțel, așa cum ar fi trebuit să fie construit un zgârie-nori.

„A fost construit așa pentru că nivelurile superioare trebuie să fie mai ușoare. Nord-coreenii nu aveau materiale de construcție avansate așa că au decis să îl facă în totalitate din beton. E imposibil să obții un turn subțire astfel pentru că el nu ar avea rezistență. E nevoie de o bază masivă și de un vârf subțire”, a declarat Calvin Chua, un arhitect din Singapore care a cercetat dezvoltarea urbanistică din Phenian.

„Dacă privim istoria construcțiilor din Coreea de Nord de la sfârșitul Războiului din Coreea și până astăzi, se poate observa ca majoritatea clădirilor sunt din beton. Acesta este materialul cu care sunt familiarizați, iar asta se datorează transferului de tehnologie dintre URSS sau alte state staliniste și regimul lui Kim”.

Conform lui Chua, care a lucrat în Coreea de Nord împreună cu alți arhitecți locali, Ryugyong ar fi trebuit să arate ca un munte, nu ca o piramidă, deoarece munții joacă un rol important în simbolistica și propaganda regimului. În biografia oficială a lui Kim Jong-il, tatăl actualului dictator Kim Jong-un, acesta s-ar fi născut într-o bază militară de pe vârful Paektu, cel mai înalt munte din peninsulă care apare și în stema țării.

În 2008, după o pauză de 16 ani, construcția la „Hotelul Pierzaniei” a început din nou. Regimul Kim a obținut atunci un acord cu Orascom, un conglomerat egiptean. Macaraua ruginită care rămăsese în vârful clădirii timp de ani de zile a fost și ea dată jos.

INTERNALPHOTO1095

Muncitorii nord-coreeni, ajutați de ingineri egipteni au îmbrăcat scheletul de beton în sticlă și panouri metalice. Întreaga afacere a costat 180 de milioane dolari, în timp ce populația țării se zbătea în foamete și frig. Finalizat în 2011, proiectul a alimentat din nou bănuieli că Ryugyong ar putea fi deschis într-un final.

Unul dintre zvonurile care circulă cu privire la construcție este că ea ar fi șubredă din punct de vedere structural din cauza incompetenței inginerilor care au construit-o în primă instanță, a materialului sau a tehnicilor defectuoase. Zvonul a prins și mai multă putere în 2014, când un bloc de 23 de etaje s-a prăbușit în Pyongyang, motivul fiind construcția inadecvată. Fotografii din interior arată că s-au făcut puține progrese în ceea ce privește construcția internă. Problematic ar fi, de asemenea, montarea de tehnologie modernă pe o structură construită în acord cu realitățile anilor ‘60-70.

INTERNALPHOTO1094

Ryugyong „a revenit la viață” în 2018 când panouri LED au fost instalate pe fațada acestuia, transformându-l în cel mai mare spectacol de lumini din Phenian, dar și într-o mașinărie de propagandă. Un program de patru minute arată istoria Coreei de Nord și mai multe sloganuri politice, în timp ce conul clădirii proiectează un imens steag al Coreei de Nord.

INTERNALPHOTO1093

Luminile nu sunt pornite permanent, însă, pentru că regimul de la Phenian nu are suficienți bani pentru a plăti o asemenea factură de curent.

Ryugyong nu mai este cea mai înaltă clădire din peninsula Coreeană. Lotte World Tower, de 240 metri înălțime, a cărei construcție s-a încheiat în 2017 în Seoul i-a luat și această distincție.