Hermès transformă cumpărăturile de genți în lux

Hermès produce genți de mână din 1922. Asta înseamnă peste un secol de genți de mână și totuși, în 2026, nu își dorește cu adevărat să ai una, cel puțin nu cu ușurință. Este destul de interesant faptul că brandul pare să facă tot ce îi stă în putință pentru a nu permite nici măcar clienților cu adevărat interesați să își achiziționeze gențile Birkins sau Kellys de designer. 

Acest accesoriu de modă a primit statutul de Sfântul Graal, fiind prezentat ca o investiție mai bună decât acțiunile și costă o mică avere. Totuși, în ciuda faptului că plătești o mică avere, nu te poți aștepta să fii tratat cu amabilitate sau recunoștință de către personalul care pare antrenat să fie rece ca gheața. În interiorul buticurilor, există aproape o regulă nescrisă conform căreia fiecare client nou este automat un suspect, în primul rând un potențial revânzător și un adevărat iubitor de Hermès numai dacă trece o listă lungă de teste invizibile.

Ultimele știri care circulă sunt și mai bizare. Hermès este acuzat că „urmărește” adresele clienților săi pentru a vedea dacă sunt „suficient de prestigioși” pentru a cumpăra o geantă Birkin. Asta înseamnă că nu contează dacă ești dispus să aștepți un an și să plătești peste zece mii de dolari pentru o geantă; dacă Hermès nu este de acord cu cartierul tău, sunt șanse mari ca inima ta, iubitoare de Hermès, să fie brutal frântă, iar codul tău poștal (împreună cu asprimea Hermès) să fie de vină. Angajații Hermès folosesc Google pentru a analiza adresele potențialilor cumpărători Birkin pentru a se asigura că locuințele lor sunt „suficient de prestigioase”. Acesta este un truc de lux dus la un nou nivel, nu doar să-ți cunoști clientul, ci și să știi codul poștal al clientului înainte de a decide dacă merită o geantă.

INTERNALPHOTO16365

Măsurile extreme folosite pentru a-și verifica clientela de elită nici măcar nu se opresc la adrese. Conform publicației franceze de modă Glitz, angajații casei franceze de lux ar fi examinat, de asemenea, conturile de socializare ale potențialilor proprietari. Și Doamne ferește să vadă un client care își pune geanta la vânzare pe rețelele lor de socializare; atât clientul, cât și angajatul responsabil pentru vânzare sunt, se pare, pe lista neagră. 

În magazin, îți vor analiza întreaga apariție, evaluând ținutele și mărcile de lux pe care le porți. Apare cu modele Hermès mai discrete, precum Plume sau Victoria, și ești în zona de siguranță. Dar, dacă ajungi cu genți monogramate de la alte mărci, s-ar putea să fii tratat ca un turist în universul Hermès. Scrutinul stilistic se extinde până la încheietura mâinii; dacă observă un Rolex mare și strident, ești avertizat instantaneu de către vânzători. Schimbă-l cu un Audemars Piguet serios sau un Richard Mille complicat, și perspectiva se schimbă.

Se pare că aceștia măsoară loialitatea chiar și într-un mod ciudat, cumpărăturile din același magazin Hermès te ajută să urci pe scara acceptării în lumea în care se oferă poșete Birkins și Kellys, dar, bineînțeles, nu într-o culoare la alegere. Dacă îți dorești cu adevărat o geantă Birkin, este mai bine să cumperi mai întâi piese mari, greu de revândut. Mobilierul, articolele de uz casnic și obiectele pentru casă contează foarte mult în favoarea ta, cum ar fi o măsuță de cafea Hermès, o pătură sau un set de porțelan. KYC-ul de lux Hermès este, de fapt, un KYC bazat pe clasă, care le cere clienților să cheltuiască aproximativ 10.000 de dolari pe alte categorii înainte de a li se oferi o geantă entry-level și semnificativ mai mult dacă își doresc ceva rar sau exotic, până la 200.000 de dolari.

Evident, toate aceste judecăți nu existau atunci când directorul Hermès, Jean-Louis Dumas, a conceput geanta pentru o Jane Birkin cu aspect obișnuit, într-un zbor, jonglând cu o geantă de răchită care își vărsa constant conținutul, cum ar fi jurnalul, notițele și fotografiile. Nici ea nu se purta prea bine; se plângea față de talentata ei colega de scaun de lipsa unei genți de piele cu buzunare. Au apus vremurile în care lamentațiile funcționau; acum, nici măcar cozile lungi cu milioane în mână (pentru o geantă a cărei confecționare costă aproximativ 1.000 de dolari) nu mai funcționează.