Lifestyle· 5 min citire

Cardurile și aplicațiile de pe smartphone te fac să cheltuiești mai mult decât cash-ul?

bani, card

bani, card

Publicat6 dec. 2019, 14:04
Actualizat12 dec. 2019, 22:19

Banii sunt un concept abstract - și astăzi îi considerăm firești, fără să luăm în considerare modul în care o simplă bucată de hârtie sau niște piese din metal sunt obiecte valoroase

Multe țări au început deja să respingă banii fizici. Ar fi oare mai înțelept să ne ținem banii cash? Sau suntem pur și simplu blocați în trecut?

Toată lumea se amuză pe seama celor care încă mai folosesc banii din hârtie (căci cu monedele, deh, ce mai poți cumpăra?) pentru că sunt atât de tradiționali - pentru că se agață de „numerarul, banul murdar”. Dar există câteva motive întemeiate pentru care unii oameni aleg să folosesc banii fizici în continuare și evită să plătească electronic. În primul rând, se simt mai în siguranță.

În al doilea rând, se tem că, trecând la plățile electronice și pierzând ceea ce înseamnă să pui mâna pe numerar când plătești pentru ceva vor ajunge să cheltuiască mai mult. Pierzând calitățile tangibile și vizibile ale banilor de hârtie și a tranzacției fizice - de a căuta portofelul, de a găsi facturile și de a preda în schimbul lor numerar – se  pierde puțin din sensul cuvântului plată. Și intervene o cheltuială mai puțin organizată.

INTERNALPHOTO1327

Înainte de a intra pe pantele întortocheate și complicate ale psihologiei consumatorilor și a conflictului dintre economia clasică și psihologia care a dus la nașterea economiei comportamentale - să luăm în considerare mai întâi ce sunt banii exact. Banii sunt un concept abstract - și astăzi îi considerăm firești, fără să luăm în considerare modul în care o simplă bucată de hârtie sau niște piese din metal sunt obiecte valoroase. Dar banii sunt o invenție relativ recentă și au reprezentat o schimbare fundamentală în societatea umană, spune Natacha Postel-Vinay, care predă un curs în istoria banilor și a finanțelor la London School of Economics. „A fost ceva complet diferit de ideea de troc”, spune ea. „Dintr-o data nu mai aveai nevoie de potrivirea exactă dintre două persoane diferite și dorințele lor. Dacă doreai să cumperi pâine, vânzătorul de pâine nu era nevoit să-și dorească ceva specific de la tine în schimb.; haina pe care o croiai sau legumele din grădină. Aveai nevoie doar de puțin argint. Prima utilizare înregistrată a banilor a fost în Irakul antic și Siria, în civilizația din Babilon, în jurul anului 3000 î.e. În perioada babiloniană, oamenii foloseau bucăți de argint care erau contabilizate în funcție de o greutate standardizată cunoscută sub numele de siclu. Din Babilon, avem înregistrări ale primelor prețuri, înregistrate de preoți la Templul lui Marduk, precum și de primii bancheri și primele datorii. Din Babilon avem multe dintre lucrurile esențiale necesare unei economii monetare. Acestea includ faptul că argintul a fost testat în mod regulat pentru finețea sa și a existat o forță de stabilizare, cum ar fi un rege sau un guvern, în care oamenii aveau încredere pentru a garanta valoarea banilor. „În orice moment, pentru ca banii să aibă valoare, este nevoie de încredere”, spune Postel-Vinay.

INTERNALPHOTO1328

Primul card de debit a apărut în Marea Britanie în 1987. Cipul și pin-ul au fost introduse în 2003, iar cardurile de credit contactless - patru ani mai târziu. Între timp, în China, scanarea codurilor QR cu smartphone-ul sau generarea de coduri QR pe ​​smartphone pentru a fi scanate de comercianți, a fost cooptat ca mijloc de efectuare a plăților. Adoptarea rapidă a Chinei de plăți electronice se explică prin ubicuitatea WeChat din țară, o super-aplicație care include e-plăți / e-portofel, mesagerie și funcții de social media; popularitatea platformelor de comerț electronic, cum ar fi platforma Taobao și Alibaba; și faptul că China are rate relativ mici de utilizare a cărților de credit. Țările care au cele mai mari rate de cheltuieli fără numerar includ Canada, unde a deține mai mult de două cărți de credit de persoană este o normă. În Europa, Suedia este societatea în care nu prea se mai ține numerar, doar 13% dintre suedezi au raportat că au folosit numerar pentru o achiziție recentă, potrivit unui sondaj la nivel național realizat anul trecut. Prin comparație, aproximativ 70% din Americanii încă folosesc numerar săptămânal, potrivit unui studiu recent al Pew Research Center. Iar România probabil e printre fruntașe.

Dar întrebarea principal rămâne aceasta: cheltuielile fără a utiliza numerar fizic îi determină pe oameni să cheltuiască mai mult? Aceasta este o întrebare complicată și presupune faptul că vedem oamenii ca fiind creaturi fundamental iraționale, în diferite moduri. De exemplu, s-a demonstrat psihologic că oamenii simt mai multă durere atunci când pierd 100 de lire sterline decât bucuria pe care o simt când câștigă 100 de lire sterline. Cu alte cuvinte, durerea pierderii banilor e mai puternică, chiar dacă cele două sume sunt exact aceleași. Acest tip de perspectivă psihologică a generat schimbări enorme în domeniul economiei. Întrucât înainte, în economia clasică, oamenii de știință și-au bazat teoriile pe presupunerea că oamenii se comportă rațional (astfel încât pierderea și câștigul unei sume egale ar fi tratate la fel de o persoană), acest lucru a fost demonstrat ca fiind fals în studiile psihologice. Aceasta a dus la disciplina economiei comportamentale și a unor ramuri precum psihologia consumatorului.

Unul dintre marii cercetători în această disciplină relativ nouă este Drazen Prelec. Profesorul MIT a efectuat un studiu care a implicat o licitație. Licitația s-a desfășurat pentru studenții de la prestigioasa școală de afaceri Sloan, pentru bilete la partidele de baschet din NBA. Cercetătorii au spus unei jumătăți dintre participanții la licitație că pot plăti doar cu numerar, în timp ce celeilalte jumătăți i s-a spus că poate plăti doar cu un card de credit. Rezultatele au uimit cercetătorii. În medie, s-a constatat că cumpărătorii de cărți de credit licitau de peste două ori mai mult pentru un bilet decât cumpărătorii cu numerar. Ceea ce înseamnă, potrivit lui Prelec – percepția costului psihologic al cheltuirii unui dolar de pe un card de credit este de doar 50 de cenți în realitate.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Tabu Highlife și pe Google News